Am mai incheiat un capitol din viata mea. In care vad ca a triumfat orgoliul, urmat de prostie, unde Iq-ul a fost sub nivelul marii, iar incapatanarea a fost in varf. Si nu ma refer la mine cand zic toate astea.
N-am nici cea mai vaga idee ce am sa fac de azi incolo..nici nu-mi bat capul deocamdata, acum cand se pare ca aproape toate merg prost. Dar hei! Se pare ca asa e viata, mai avem si momente bune, si rele, din pacate. Se pare ca mai triste sunt momentele rele atunci cand nu eu detin vina. Dar asta este, I will move on ca de fiecare data. Trebuie, doar ce altceva sa fac? O sa straluceasca soarele odata si odata si deasupra capului meu..
E mai neplacut atunci cand nu poti macar sa-ti arogi o parte din vina, probabil din cauza sentimentului de neputinta. Anyway, capul sus, atunci cand o straluci soarele sa aiba ocazia sa te si vada.
Ba pot.. o parte mica: orgoliul si la mine, dar justificat. Anyway merci pt incurajari!